Eco Maraton Moieciu 2011

„- Ce tot fugi bă atâta?! Vine războiu’?!”
Bebe, preten de-al meu beţiv de performanţă

Debut în forţă a seriei de concursuri de alergare montana din România! Eco Maratonul de la Moieciu este primul concurs de acest gen la care s-au epuizat locurile şi listele de înscriere s-au închis cu mult înainte de începerea concursului.
Au luat startul 639 de persoane dintre care: 367 de concurenţi la proba de Cross ( 14 km) şi 272 la proba de maraton. Au fost participanţi din nu mai puţin de 17 ţări!
Parca a trecut un secol de la prima ediţie a Maratonului Pietrei Craiului din 2006 care aduna la start 50 de participanţi.

Am aşteptat cu nerăbdare prima competiţie a sezonului 2011 şi m-am înscris la proba de cross în loc de maraton din două motive:
– vreau sa particip la Hercules Maraton peste două săptămâni şi ar fi fost cam mult două maratoane într-un interval aşa de scurt
– mă ceartă Bebe că de ce fug atâta

Dimineaţa de sâmbătă ne-a întâmpinat cu vreme frumoasă dar rece. Termometrul de la pensiunea unde am stat arăta -1 grad. Motiv pentru care mi-am luat echipamentul pregătit pentru eventualitatea în care voi participa vreodată la o alergare în Antarctica. Alegerea mea nu s-a dovedit inspirată deoarece la soare era chiar plăcut astfel ca am lăsat la start parte din echipament.

La start puhoi de lume, discută în fel de fel de limbi mai mult sau mai puţin străine mie. Ce dor mi-a fost de atmosfera asta!
Nu am planuri măreţe pentru concursul ăsta. Ca şi dificultate (distanţă + diferenţă de nivel) e un pic peste ce alerg eu de obicei prin pădurile din jurul Albei Iulia. Asa că ţinând cont de timpii pe care îi scot de obicei la antrenamente, ar fi frumos din partea mea să parcurg cei 14 kilometri într-un timp de aproximativ o oră jumate.

Se dă startul! Pornesc prudent chiar dacă distanţa nu e foarte lungă. Până la primul punct de control La Mândru e o diferenţă de nivel de aproximativ 400 de metri. Acesta este şi cel mai înalt punct al traseului de cross. De acolo mă „dezlănţui”, mai departe fiind predominat coborâre. Vremea frumoasă dar rece e perfectă pentru alergat.
Cei aproximativ 5 kilometri până La Mândru trec destul de repede. Peisajul este superb. Nu prea apucăm noi să îl savurăm deoarece trebuie să fim atenţi la picioare însă tot mai furăm câte o ocheadă fie spre Piatra Craiului fie spre Bucegi, în funcţie de zona în care ne aflăm pe traseu.

Vine şi ultima urcare mai serioasă până la o răscruce de drumuri. De aici îi dăm tot la vale. Drumul şerpuieşte pe lângă fâneţe. Ne intersectăm cu localnici sau turişti care ne aplaudă şi ne încurajează deopotrivă.

Vine o porţiune mai abruptă din care intru pe asfalt, câteva sute de metri de şosea şi finiş!
Timp : 01:29 ore. Buuun. Sunt în grafic.

Mă retrag la masa cu bunătăţi pregătite de organizatori ca să mă hidratez şi să comentez cu ceilalţi participanţi care au ajuns deja. Toţi fără excepţie sunt încântaţi de ultima coborâre de la cross unde priveliştea asupra Bucegilor este superbă. Organizarea a fost de asemenea foarte bună și constat de fapt de la concurs la concurs că organizatorii sunt tot mai bine pregătiţi.

Nu mă refer strict la cei de la Eco Maraton ci la toţi cei care s-au implicat pană acum în dezvoltarea alergării montane. Faptul ca de la an la an tot mai multă lume vine pe munte să alerge li se datorează lor într-o mare măsură. Si pentru asta îi aplaud.

Mă retrag mai apoi să pregătesc fetele fiindcă după masa vor alerga şi ele la Eco Kids, concursul de alergare dedicat celor mici.

Vremea începe să se schimbe şi miroase a ploaie. Aleargă şi copiii iar apoi se dezlănţuie şi precipitaţiile. La început ploaie, apoi un val scurt de lapoviţă urmat de ninsoare în toată regula. Spre seară Moieciul arăta ca în plină iarnă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este că lumea începe să înţeleagă că e „cool” să fii sănătos, să poţi face mişcare, etc.. Alergarea e un sport relativ ieftin şi care te menţine în formă şi lumea a început să se prindă de asta. Dacă pe lângă aceste beneficii mai menţionăm şi faptul că aceste ieşiri sunt un bun prilej de socializare, de întâlnire cu prietenii într-un cadru natural fain atunci e uşor de înţeles de ce oamenii apreciază tot mai mult astfel de manifestări.
– Bebe, ai înţeles de ce fug atâta, da?

Traseul parcurs de mine înregistrat on-line: Eco Marathon – bucla 1

Mai multe detalii pe site-ul oficial al maratonului: www.ecomarathon.ro