Autobuzul de la ora patru

La niște sute de metri sub mine trec agale câmpuri, drumuri și păduri. E o duminică frumoasă de primăvară și sunt din nou în zbor cu parapanta, survolând planeta, fără o țintă anume. Am decolat de la Râpa Roșie de lângă Sebeș și m-am îndepărtat binișor de zona decolării.
După un zbor frumos aterizez într-un final pe un tăpșan în apropiere de satul Vingard. Natura e tot un freamăt și un zumzet de albine. Bucuria unui zbor frumos nu se termină odată cu aterizarea. Urmează întoarcerea acasă, o experiență interesantă de cele mai multe ori, care presupune deplasarea la cea mai apropiată localitate și găsirea unui mijloc de transport. Dar cea mai inedită și savuroasă parte este de obicei interacțiunea cu localnicii. După cum vom vedea..

Ajung în sat și mă îndrept spre centru unde cu siguranță voi găsi o bodegă să beau o bere și să mă informez asupra mijloacelor de transport, sau să iau o ocazie dacă nu găsesc vreun autobuz.
– Bună ziua și bine v-am găsit! Pfaii este bere la halbă! Una bucată la băiatu’ rogu-te, că-s însetat grozav după zborul cu parapanta.
– Zîua bună, mă întâmpină cârciumarul. Tu ai zburat cu parapeanta aia?! Ho bată-te binele! Te-am văst când ai trecut piște sat. Da’ de unde vii?
– De pe lângă Sebeș. Apropo, trebuie să mă întorc acolo că mi-am lăsat mașina la decolare. Oare este vreun autobuz care merge la Sebeș?
– Ieste, cum dară să nu hie?! Iaca și berea ta.
– La ce oră e autobuzul ăla?
– La patru.
– Și stația unde e?
– Numa’ aci lângă boltă. Ui unde șede la umbră calu’ ăla.
– La fix am nimerit! E trei jumate. Am timp chiar de două beri.
– Oioi! Ai timp și de zece beri dacă vrei.
Deh, nu pot bea atâtea beri în jumate de oră deși mi-e o sete teribilă după fiecare zbor.
Ies afară să îmi savurez halba și mă pun imediat la povești cu alți localnici curioși. Toți mă întreabă uimiți vrute și nevrute și sunt pitorești din cale afară.
– Ș-apăi ai zburat de la Sebeș până aici cu lepedeu’ ăla? Te-am văst din grădină da’ n-am știut ce zmeu’ o hi arătarea aia. S-or spăriat găinile o țâră. Or hi gândit că ii hi vreun huliu. No bine. Auzi, io mă duc cătră Lancrăm cu duba, că îi duc un ghițăl la cumnatu’. Da’ încapi și tu în spate. Nu vrei să te duc până la Sebeș?
– Nu, mulțam fain, îi răspund verificându-mi ceasul și constatând că mai e un sfert de ora până la ora patru. Am autobuz la patru și nu mă grăbesc niciunde. Mai beau o bere cu băieții până una alta.
– Ie?! Aștepți autobuzul ăla.. No bine dragă, bag și io de samă că nu te grăbești chiar defel. No servus atunci și ne mai vedem.., zice el și pleacă agale.
A doua bere merge și ea ca unsă, acompaniată de povești și râsete.
– Da’ l-am mai văst pe unu’ înaintea ta și mai sus, cu o parapeantă albastră parcă. S-o tăt învârtit pe aci de zâci c-o cherdut ceva și dup-aia s-o tăt dus încolo cătră Șpring.
– Daa, ăla e mai meseriaș și are și parapantă mai performantă.
– Da’ a ta ce parapantă îi?
– Nova. ION 4 îi zice la model.
– Hă hă! O cheamă ca pe mine! Numa’ tot așe mă strâga învățătoarea la școală: “Ion patru! Stai jos mișelule!”

Se face ora patru.. patru și cinci.. patru și zece.. dar autobuzul încă nu se arată. Ia să îl întreb pe cârciumar dacă știe să aibă vreo întârziere..
– Oare se mai întâmplă să nu ajungă la timp autobuzul ăla?
– Să întârzie vreodată adică?! Nici pomeneală. Nu-l știi pe șofer.. Ăsta mere ca-n Jermania, că o lucrat pe acolo când o fo’ tinăr. La patru fix îi aici, poa’ să hie potopul pe lume că nu întârzie.
– Păi cum așa?! Că e ora patru și un sfert aproape. Tocmai a întârziat.
– Ooo. D’apăi nu-i AZI autobuzul! Azi îi duminică!
– Cum nu-i azi?! Dar când e?!
– Apăi îi MARȚI la 4!
– MARȚI la patru?! Păi și de ce nu mi-ai zis așa de la început?
– Apăi dacă nu m-ai întrebat.. M-ai întrebat numa’ la ce oră îi. Și io ț-am zâs: la patru! Da’ nu m-ai întrebat în care zî. Trăbă să hii o țâră mai precis..
Sunt stupefiat de-a dreptul de firescul și calmul din privirea birtașului.
– Dar ăla cu ghițălu’, care m-a întrebat dacă vreau să mă ducă el cu mașina la Sebeș, știa și el că autobuzul e abia marți?
– Știa, dară că știa! Că doar’ ăla e șoferul de pe autobuz.
– Incredibil! Și nici el nu a zis nimic!
– Da’ nici el nu știa ce planuri ai tu și de aia nu ți-o zîs nimic. Și în plus te sîmțai așe de bine aici la noi în sat că nu o vrut să te deranjeze. No, hai nu mai hi mânios. Bei o bere din partea cășii?
– Beau dară că beau! Că am timp berechet până marți la patru.