Mamut înzăpezit

Dealul Mamut: 765 metri înălţime maximă, situat la vest de Alba Iulia. După ninsorile abundente din ultimele zile arăta fenomenal în primele raze ale dimineţii.

Îl pândesc pe Remus pe messenger. Cum ajunge la birou cum îl interpelez:
– Facem la prânz o pauză de schi de tură? Luam prânzul pe Mamut! Ce zici?
– Vrei calule ovăz?! La ce oră vin să te iau?
E o zăpadă de zile mari chiar şi prin oraş, aşa că nu ratăm o pauză de masă mai generoasă şi ne pornim spre pădurea de la poalele dealului. Ne montăm echipamentul în timp ce pălăvrăgim vrute şi nevrute.
– Florin cum se mai simte? (Florin e un prieten de-al nostru care a avut un accident desprins parcă din benzile desenate cu Tom şi Jerry: urca cu teleschiul la Arieşeni şi a fost agăţat de o crosă defectă care cobora pe sensul opus. A fost ridicat până la cabluri, de unde a căzut în cap alegându-se cu o paletă variată de leziuni; detalii aici: http://cluj-am.ro/teleschiul-din-arieseni-face-victime)
– E mai bine. Dar trebuie să meargă la recuperări pentru coloană, să îşi facă operaţie estetică la pometele ăla şi la arcadă, să rezolve cu cotul ăla..
– Nasol. Hai că operaţie estetică trebuia oricum să îşi facă.. dar restul …

Odată echipaţi, ne pornim întins prin pădure în sus. E zăpadă berechet, e soare şi fain. Două căprioare stau la taclale pe o porţiune însorită şi ne privesc cu interes.
– Cine-s hominizii? Că nu mi-s cunoscuţi.
– Ăsta din faţă nu-i cumva disperatul ăla care aleargă vara pe aici?
– Nu tu! Ăla nu umblă în haită. Şi nu are labele aşa de lungi.
– Fato! Nu fi capră! Alea nu sunt labele. Sunt schiurile.
– Da tu.. să ştii că ai dreptate. Acum ca s-au mai apropiat parcă el e. Celălalt din spate care suflă greu parcă are o privire mai inteligentă. Ce rasă o fi?
– E Rasa Remus. Din Şugag. Mi-l amintesc de când am fost la fină-mea pe valea Sebeşului. Umblă şi el brambura pe coclauri.
– Deh.. Nişte primate.. La ce poţi să te aştepţi de la ele?
– Auzi.. Da’ parcă s-au cam apropiat. Fugim?
– OK

Pe măsură ce urcăm zăpada este tot mai multă. Copacii sunt încărcaţi cu zăpadă peste puterile lor şi unii s-au înclinat până la pământ sub povară, astfel că trebuie să ne abatem de la cărare ca să îi ocolim.
Ajungem pe Mamut de unde avem o perspectivă frumoasă asupra Munţilor Trascău. Sunt complet albi. Ne dăm jos de pe schiuri şi ne afundăm efectiv în zăpadă. Cred că are jumate de metru zăpada chiar pe vârf. S-ar putea ţine la Alba Cupa Muntele Mare la schi de tură care se tot amână din cauza lipsei de zăpadă de la Băişoara.

Savurăm prânzul ( câte un sandviş făcut în grabă şi 2-3 biscuiţi) şi apoi gata pauza. Ne echipăm şi îi dăm drumul la vale prin pulver. Ajungem foarte repede la maşină, dezechiparea şi la muncă.

Cum a petrecut Remus pauza asta de masă puteţi citi aici: http://raremus.blogspot.com/2011/01/schi-de-tura-alba-iulia-dealul-mamut.html
Am căutat şi blog-ul căprioarelor dar nu l-am găsit.