Siderate păsărele

porumbeiÎn delegație pe plaiuri Moldave.. La Iași mai exact. Ies după servici să beau o bere. Munca îmi face o sete fantastică. Și ne-munca de altfel.. Nici nu știu care îmi produce o sete mai mare.. În fine, o să am timp să reflectez la chestia asta cu o bere în față. Intru în primul local care îmi iese în cale. Bistro Piața Unirii. Arată bine de afară. Nici înăuntru nu arată rău. E plin de plante mai mult sau mai puțin exotice pe care sunt prinse diverse păsări împăiate, muzica e bună iar prima bere ajunge pe masă la foarte scurt timp după ce mă instalez. Din două guri dau gata berea și fac semn chelnerului că ar fi momentul să scoată aerul din halba-mi proaspăt secată. Vine și a doua nefiltrată și când s-o duc l-a gură observ siderat un porumbel al păcii din ăla împăiat că brusc se trezește la viață, dă din aripi și revarsă o simfonie de onomatopee care pentru câteva secunde acopera muzica din boxe. După care, la fel de brusc pe cum a înviat, redevine stană de piatra.. sau, mă rog, stană de pene și paie pe dinăuntru. Pun ușor berea pe masă fără să mai iau nicio gură și mă uit circumspect în jurul meu. E plin de clienți în bistro dar pare că nimeni nu a observat fenomenul paranormal ce tocmai s-a petrecut. Sau cel puțin nimeni nu i-a dat importanță. Hmm.. poate că de fapt nu s-a întâmplat nimic în realitate ci doar în imaginația mea. Am muncit mult azi și sunt obosit probabil.. Hai să o las baltă și mai bine să mă ocup de berea asta până nu se răcește. Dau din nou să sorb o gură însă îngheț cu buzele țuguiate pe marginea halbei! Un papagal multicolor survolează în diagonală localul țipînd: Morții mă-tii, uăiii!!! Și dispare în ceva tufă de baobab pitic. Nimeni nu pare să observe nimic. Nici clienții, nici chelnerii! Oare doar eu să am vedeniile astea?! Pun încet berea pe masă și cer în șoaptă nota. Chelnerul se miră că nici nu m-am atins de cea de-a doua bere dar îmi aduce nota. Achit și ies.
Mă duc ață la hotelul unde sunt cazat. Intru în cameră și imi verific pulsul, încerc să îmi iau temperatură, scot limba în fața oglinzii căutând orice posibile motive pentru care mintea ar putea să mi-o ia razna. Semnele vitale îmi par în parametri normali și tot ce îmi rămâne de făcut e să mă duc să mă culc.

– Ei, cum a fost aseara? Ai ieșit pe undeva? mă întreabă a doua zi la servici un coleg bun cunoscător al Iașiului.
– Da.. am băut o bere la un bar.. Bistro Piața Unirii se numea parcă..
– Aaa, îl știu. E foarte interesant acolo. Bine ai nimerit. Au o bere excelentă. Și e un restaurant unic prin faptul că au acolo tot felul de păsări vii care zboară libere prin local iar lumea e obișnuită cu ele. Ai observat, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *