SIV deasupra lacului Hallstatt, Austria, 2011

Pentru cei care au deschis seletele mai târziu, SIV („Simulation d’Incident en Vol”) , tradus din franceză înseamnă aproximativ: inducerea intenţionată a incidentelor în zborul cu parapanta precum şi gestionarea lor corespunzătoare. Pe scurt, cursantul este asistat prin radio de la sol de către un instructor în timp ce îşi execută manevrele deasupra unei ape (preferabil stătătoare).

De mult planificasem să iau parte la un astfel de curs însă din diverse motive nu am reuşit decât anul acesta. Am căutat mai multe oferte pe internet și pănă la urmă m-am oprit la cursul organizat de Sky Club Austria. Era cât pe ce să merg singur însă până la urma mi s-a alăturat Norbert Simon din Cluj.
Am mers cam 12 ore din Cluj pînă în orăşelul Obertraun de pe malul lacului Hallstatt. A doua zi de dimineață la ora 8 începea cursul.

Prima zi (joi) vremea a fost ploioasă aşa că nu am efectuat nici un zbor ci exclusiv teorie. Walter (instructorul principal) vorbeşte o englezo-germană amuzantă însă se înţelege destul de clar ce vrea să zică. Când chestiunile devin mai complexe, intervine Steffen (instructorul secund) care vorbeşte foarte bine engleza. În preambulul cursului Walter ne cere să scriem aşteptările noastre vizavi de curs iar mai apoi fricile noastre. Scriu că mă interesează în primul rând să învăț tehnici de coborâre rapidă iar mai apoi gestiunea corectă a incidentelor. Cât despre frici.. sunt multe. Dintre cele mai puternice: să nu fiu supt de nor şi să nu pot coborâ, să nu fac vreo tâmpenie şi să cad în voalură, să nu mă trezesc mahmur dimineaţa lângă muma pădurii. Walter mă asigură că toate obiectivele înșirate de mine pot fi atinse la curs. De asemenea pentru spaimele mele există leacuri testate, mai puţin pentru chestiunea cu muma pădurii care îl bântuie şi pe el de multă vreme şi nu a găsit soluție.

Vineri seara analizăm zborurile zilei. Văd cu ocazia asta şi primul full-stall al lui Norbert filmat de pe casca lui. Haos total. Mâini, picioare, suspante.. nu mai ştiai ce e acolo.. un twist frumos la ieşire, rotire şi revenire. Prin curtea pensiunii unde avem sala de curs e întins echipamentul colegului care a scos paraşuta şi a ajuns în apă. Vizionăm filmarea respectivă şi ne crucim de ce vedem. Urma să efectueze un front-stall cu speed-ul călcat la maxim. Walter îi reaminteşte prin radio procedura, cursantul calcă speed-ul urmând să tragă complet A-urile şi să le elibereze. Însă spre stupoarea generală trage comenzile la maxim, aripa se angajează iar el eliberează comenzile. Urmarea: aripa plonjează în faţă iar cursantul pică în voalură. Urmează căderea destul de lungă fiindcă era destul de sus. Cursantul e parţial înfăşurat în voalură şi atârnă sub un colţ de aripă care a rămas deschis. Încearcă cu disperare să scoată paraşuta însă nu reuşeşte fiindcă e încîlceala mare acolo. În configuraţia asta dă de lac. Surprinzător, nu păţeşte absolut nimic. Singurele urme ale incidentului sunt voalura ruptă niţel precum şi o dunga roşie pe gâtul cursantului de la vesta de salvare.
A doua zi (sâmbătă) urmează să ne întâlnim de dimineaţă pentru că după masa prognoza meteo nu e buna şi trebuie să ne mişcăm bine în zori ca să mai prindem un zbor.
A fost o zi lungă şi plină de evenimente. Îmi vîjîie capul şi abia adorm. Dorm foarte agitat.. visez.. sunt când în full-stall… când în spirală.. aud voci care îmi dau indicaţii contradictorii ba în engleză ba în germană.. cad spre lac şi lacul se transformă în muma pădurii..

Sâmbătă dimineaţa înainte de a ne îmbarcă în telecabină îi spun lui Walter cu jumate de glas că azi vreau sa fac şi eu full-stall. Dar aş vrea în prealabil să trag câteva b-stall-uri fiindcă mie mi se pare că respectiva manevră mă pregătește de full-stall. „Kein problem” mă asigură Walter. După care îmi spune un lucru care îmi răsună şi acum în minte: nu poţi să îţi controlezi aripa dacă nu te controlezi în primul rând pe tine. Când îţi vei putea controla poziţia şi reacţiile abia atunci poţi să spui că deţii controlul şi îţi vei putea controla şi aripa.
Meditez la vorbele astea în timp ce telecabina mă urcă spre decolare. Îmi vine în minte leitmotivul filmelor cu karate pe care le urmăream când eram mic. Vine karatistul-lup-tânăr-plin-de-energie la maestrul-chinez-mic-pensionar ca să îi facă un curs ultrarapid de cafteală eficientă să poată ieşi cât mai repede pe bulevard să le rupă fâşul la ninjalăi. Și spre stupoarea lui guru îl pune să cureţe cartofi o lună ca să câştige echilibru interior.

Decolez şi mă îndrept spre lac. Calmul ăla şi echilibrul parcă ezită să se pogoare asupra mea. Dau două asimetrice de control după care aştept să mă pună Walter la nişte b-stall-uri pregătitoare. Însă spre surprinderea mea comandă direct un full-stall. Așa că îmi strâng picioarele sub seletă, mâinile pe lângă corp şi încep uşor să trag comenzile. Mă concentrez mai mult asupra mea decât asupra aripii. Trebuie să îmi păstrez poziţia chiar şi când aripa se va angaja. Pe măsură ce trag comenzile se face tot mai linişte. Când îmi dă Walter semnalul trag la maxim comanda dreaptă. Aripa alunecă uşor în negativă pe dreapta. Imediat bag şi comanda stângă şi aripa se angajează total. Se cam zbate deasupra mea însă ridic uşor mâiinile şi se stabilizează în full-stall neaşteptat de bine. Cobor în viteză dar foarte stabil, fără scuturături şi nu îmi vine să cred. În căşti aud englezo-germana lui Walter: „Very gut Țiprian. Ștabil full-ștall”. Dau drumul la comenzi şi aripa reintră lin în zbor. Simt o imensă uşurare şi dau un chiot. Walter mă anunţă că mai am înălţime de o spirală sau de un full-stall. Full-stall să fie! Însă concentrarea mi s-a cam dus şi nu mai reuşesc să îl stabilizez aşa bine. La un moment dat scap mâna stângă şi imediat dau drumul şi la dreapta. Aripa reintră în zbor ceva mai brutal însă nu sunt probleme.
Walter îmi spune că a uitat de b-stall-urile alea pe care le cerusem eu. Dar că acum pot sa bag câte vreau. Cred că face mişto de mine dar trag şi un b-stall şi nişte urechi ca să vin jos fiindcă deja picură.

Nu durează mult şi aterizează toată lumea iar mai apoi conform prognozei începe şi ploaia punând capăt cursului. Ne retragem în sala de curs, analizăm zborurile zilei, tragem ultimele concluzii, bem o bere. Chiar dacă vremea nu a fost grozava, a ieşit foarte bine. După masa o petrecem vizitând oraşul Hallstatt care este o bijuterie. Petrecem câteva ore plimbându-ne pe acolo şi făcând cumpărături. Apoi la somn şi a doua zi acasă.